Sfântul Ierarh Nicolae

"Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-au arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor."



Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae.
Si, mergand la Mira, n-a trecut multa vreme si s-a strans de catre marele Constantin, intaiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae. Si i s-a dat lui darul facerii de minuni, precum arata istoria vietii sale. Scos-a din temnita pe trei oameni napastuiti, care prinzand de veste ca sunt osanditi pe nedrept, au chemat pe Sfantul in ajutor, ca, precum a izbavit pe cei din Lichia, asa si pe dansii sa-i izbaveasca. Pentru aceasta, dar, Sfantul Nicolae, ca unul ce era grabnic si fierbinte spre ajutor, s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavie.
Pe acesta l-a mustrat pentru para nedreapta ce facuse oamenilor la imparatul, iar pe imparat l-a instiintat cu amanuntul, aratandu-i ca erau nevinovati, parati din pizma. Si asa prin visul acesta i-a izbavit din primejdia taierii. Si alte multe minuni facand, pastorea dumnezeieste pe dreptcredinciosul sau popor. Deci, venind la adanci batraneti, s-a mutat catre Domnul, neuitand, nici dupa moarte, turma sa, ci in toate zilele dand cu indestulare ale sale faceri de bine celor lipsiti si izbavindu-i de tot felul de primejdii si de nevoi. Inca si pana astazi, Dumnezeu, prin mijlocirea lui, lucreaza minuni si cei ce-l roaga cu adevarata si neindoita credinta, nu numai mici binefaceri, ci si minuni mari dobandesc.
Din anul 1087, luna mai in 9 zile moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari, in sudul Italiei, luate din Mira, ca sa nu cada in mainile musulmanilor. Acolo ele sunt in mare cinste din partea credinciosilor, care vin la el, cu credinta, din toate partile crestinatatii.

Scurt Istoric despre Facultatea noastra

SCURT ISTORIC

Dintre Ţările Române, Moldova a fost dintotdeauna promotoarea consecventă a învăţământului teologic. Încă din 1640, în cadrul Academiei Vasiliene, la loc de cinste între ştiinţe se studia „theologhia”. În secolul al XVIII-lea, în cadrul Academiei de la Putna (cu funcţionare atestată documentar între 1774 şi 1782), se studia, de asemenea, teologia pentru cei care aveau să devină preoţi. Aceasta era, de altfel, singura instituţie de învăţământ care pregătea candidaţi pentru hirotonie.

Tot în Moldova, la Iaşi, prin 1803-1804, a luat fiinţă primul Seminar din Ţările Române, numit de marele istoric Constantin Erbiceanu „Sorbona românilor”.

Mai târziu, în cadrul Academiei Mihăilene, ale cărei cursuri au fost inaugurate în anul 1835, teologia se studia la nivel universitar, cu o durata de patru ani. Academia a devenit ulterior Universitatea ieşeană, care urma să poarte numele fondatorului ei, „Alexandru Ioan Cuza”.La inaugurarea Universităţii din Iaşi (26 octombrie 1860), Teologia fost una dintre cele patru facultăţi fondatoare, împreună cu Dreptul, Filosofia şi Medicina.

Primii profesori ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă au fost episcopii Filaret Scriban şi Vladimir Suhopan. Primul, prorector al Universităţii şi decan al Facultăţii de Teologie Ortodoxă, a predat Introducerea în Vechiul Testament şi Arheologie Biblică. Vladimir Suhopan a predat Istoria şi Doctrina Bisericii.

În 1860, Facultatea număra 14 studenţi, însă numărul lor s-a redus în anii următori datorită dificultăţilor economice şi lipsei personalului didactic calificat corespunzător, fapt care a determinat şi închiderea ei. După Marea Unire, în 1926, o filială a Facultăţii de Teologie Ortodoxă s-a deschis la Chişinău, fiind apoi transferată la Bucureşti, în 1941, când Basarabia devine parte a URSS. Printre remarcabilii profesori din acea vreme îi putem menţiona pe Vasile Radu, Vechiul Testament; Toma C. Bulat Istoria Bisericii Române; Cicerone Iordăchescu, Patrologie; Valeriu Iordăchescu, Teologie Morală; Ion Savin, Teologie Fundamentală; Arhimandritul Iuliu Scriban, Omiletica; N. Popescu Prahova, Drept canonic.

În iulie 1990, cu prilejul instalării noului Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, IPS Daniel, actualul patriarh al României, în cuvântul de instalare, între obiectivele propuse, l-a fixat şi pe acela de a redeschide Facultatea de Teologie. Începând din anul universitar 1990-1991, în cadrul Mitropoliei de la Iaşi s-a reactivat Institutul Teologic de Grad Universitar, devenit în 1991, la solicitarea Universităţii „Al. I. Cuza”, facultate membră, cu drepturi şi obligaţii depline.

Dacă iniţial facultatea a funcţionat în spaţiile Universităţii, după evenimentele din 1989, ea a fost redeschisă, întâi ca Institut Teologic Universitar, apoi ca facultate membră a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Sediul actual este clădirea fostului Seminar “Mitropolit Veniamin Costachi”, construit pe locul reşedinţei Prinţului Grigore Sturza.

Astăzi, singura facultate de teologie din Nord-Estul României, formează nu numai preoţi, ci şi specialişti în mai multe domenii, pe cele patru direcţii de studiu: Teologie Pastorală, Teologie Socială, Teologie Didactică, Artă Sacră, la toate nivelele de studiu: Licenţă în Teologie, Master în Teologie şi Doctorat în Teologie. Numărul tinerilor care studiază la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi este de 1500, la nivelul anului 2009.